- neutru
- NEÚTRU, -Ă, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este în stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranţi sau dintre părţile adverse; neutral (1). ♢ Zonă neutră sau teritoriu neutru = teritoriu situat între graniţele a două ţări pe care nu staţionează forţe armate. ♦ p. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se încadrează în nici un partid, în nici un curent etc.; care se abţine de la a se pronunţa pro sau contra, păstrând o atitudine rezervată, pasivă. 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv şi nici în sens negativ, care nu trezeşte nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifestă indiferenţă, lipsă de participare: spec. lipsit de valoare afectivă sau stilistică. ♦ (fon.) Care nu participă la o anumită opoziţie fonologică. 3. (gram.; în sintagmele) Gen neutru (şi substantivat, n.) = formă a unor părţi de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuită numelor de lucruri. Substantiv neutru (şi substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocală neutră = vocală medială. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent faţă de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost înlocuiţi cu metale. 5. (fiz.) Care nu are sarcină electrică; care posedă în cantităţi egale sarcină electrică pozitivă şi negativă. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro.Trimis de GabiAlex, 15.06.2004. Sursa: DEX '98Neutru ≠ angajatTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeNEÚTRU adj., s. 1. adj. (înv.) neutral. (Stat neutru.) 2. adj. (fig.) echidistant. (Poziţie neutru faţă de ...) 3. s., adj. (gram.) (ieşit din uz) ambigen, (înv.) eterogen. (Genul neutru.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeneútru/néutru adj. m., pl. neútri/néutri; f. sg. neútră/néutră, pl. néutre/neútreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNÉUTR//U neutruă (neutrui, neutrue) 1) (despre state) Care nu aderă la nici una dintre părţile aflate în conflict; care promovează o politică de neutralitate. 2) (despre persoane) Care nu este de partea nimănui. 3) Care este lipsit de proprietăţi bine pronunţate; lipsit de expresivitate; fad; palid; inexpresiv; şters. Stil neutru. 4) lingv.: (Gen) neutru gen gramatical al numelor care nu este nici masculin, nici feminin. 5) chim. Care nu are caracter nici de acid, nici de bază. [Sil. ne-u-; acc. şi neútru] /<fr. neutre, lat. neuter, neutrutra, it. neutroTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNEÚTRU, -Ă adj. 1. Care nu ia partea nimănui, care nu este de partea nimănui; (despre un stat) care nu se amestecă în conflictul dintre mai multe state, care nu participă la pacte sau alianţe militare; (despre persoane) neîncadrat în nici o mişcare, în nici un partid etc. 2. Indiferent. 3. Gen neutru (şi s.n.) = formă pe care o iau substantivul, adjectivul etc. pentru a denumi în special obiecte inanimate, unele nume colective şi generice, precum şi unele animale. ♢ Vocală neutră = vocală medială. 4. (chim.; despre compuşi) Care nu prezintă nici caractere de acid, nici caractere de bază. ♦ (Despre corpuri) Care nu are sarcină electrică. [< fr. neutre, it. neutro, cf. lat. neuter – nici unul din doi].Trimis de LauraGellner, 24.11.2006. Sursa: DNNEÚTRU, -Ă adj. 1. care nu este de partea nimănui; (despre un stat) care nu face parte dintre beligeranţi, care nu participă la pacte sau alianţe militare; (despre persoane) neîncadrat în nici o mişcare, în nici un partid etc. 2. nesemnificativ, indiferent. 3. gen neutru (şi s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume ce au la singular formă masculină şi la plural formă feminină. o vocală neutruă = vocală medială. 4. (despre compuşi) care nu prezintă nici caracter de acid şi nici bazic. ♢ (despre corpuri) care nu are sarcină electrică. 5. (despre organisme) care nu are un sex bine definit; asexuat. ♢ care nu are gonade funcţionale; steril. (< fr. neutre, it. neutro, lat. neuter, -tra)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.