ingratitudine — INGRATITÚDINE, ingratitudini, s.f. Însuşirea de a fi ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat; nerecunoştinţă. – Din fr. ingratitude, lat. ingratitudo, inis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Ingratitudine ≠ gratitudine Trimis de… … Dicționar Român
cunoaşte — CUNOÁŞTE, cunósc, vb. III. 1. tranz. A lua cunoştinţă de obiectele şi de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conştiinţă; a stabili în chip obiectiv natura, proprietăţile unui lucru, relaţiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă… … Dicționar Român
nemulţumire — NEMULŢUMÍRE, nemulţumiri, s.f. Faptul de a fi nemulţumit; stare a celui nemulţumit; supărare, mâhnire; insatisfacţie, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [var.: (reg.) nemulţămíre s.f.] – Ne + mulţumire. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007 … Dicționar Român