neputinţă

neputinţă
NEPUTÍNŢĂ, neputinţe, s.f. 1. Faptul de a nu avea forţa, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acţiona; incapacitate; imposibilitate. ♢ loc. adj. şi adv. Cu neputinţă = a) imposibil; irealizabil; b) (în mod) imaginar, ireal. 2. Lipsă de putere fizică, de forţă, de energie; slăbiciune, nevolnicie; spec. stare proastă, suferinţă provocată de boală sau de bătrâneţe; p. ext. (mai ales la pl.) bătrâneţe; boală; infirmitate. ♢ expr. (fam.) A-l trece (pe cineva) neputinţa = a se scăpa pe el. – Ne- + putinţă.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Neputinţă ≠ putinţă, posibilitate
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

NEPUTÍNŢĂ s. 1. v. imposibilitate. 2. incapacitate. (neputinţă de a se scula din pat.) 3. incapacitate, slăbi-ciune, (rar) impotenţă, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoioşetură, (înv.) nemernicie. (neputinţă unui bolnav, unui bătrân.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NEPUTÍNŢĂ s. v. afecţiune, boală, impotenţă, infirmitate, invaliditate, lipsă, maladie, mizerie, nevoie, sărăcie.
Trimis de siveco, 04.12.2008. Sursa: Sinonime

neputínţă s. f., g.-d. art. neputínţei; pl. neputínţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NEPUTÍNŢ//Ă neputinţăe f. (negativ de la putinţă) Stare de om neputincios; becisnicie. /ne- + putinţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

neputínţá, neputínţéz, vb. I (înv.) a-şi pierde forţa fizică, vlaga; a slăbi.
Trimis de blaurb, 03.08.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • imposibil — IMPOSÍBIL, Ă, imposibili, e, adj., s.n. 1. adj. Care nu e posibil, care nu se poate îndeplini; irealizabil. ♦ Extrem de greu, de dificil. O muncă imposibilă. ♦ (fam.; despre oameni) Nesuferit, insuportabil. 2. s.n. Ceea ce este (aproape) cu… …   Dicționar Român

  • imposibilitate — IMPOSIBILITÁTE, imposibilităţi, s.f. Caracterul sau situaţia a ceea ce este imposibil; faptul de a nu putea face ceva; neputinţă. – Din fr. impossibilité, lat. impossibilitas, atis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Imposibilitate ≠… …   Dicționar Român

  • impotenţă — IMPOTÉNŢĂ s.f. Lipsă de vigoare; neputinţă. ♦ spec. Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârşirea actului sexual. – Din fr. impotence, lat. impotentia. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Impotenţă ≠ potenţă, vigoare Trimis de… …   Dicționar Român

  • incapacitate — INCAPACITÁTE s.f. Lipsă de capacitate, neputinţă de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare, situaţie a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapacité. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa …   Dicționar Român

  • incontinenţă — INCONTINÉNŢĂ s.f. Lipsă de continenţă, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputinţă de a reţine urina sau materiile fecale. ♦ Neputinţă de a şi înfrâna unele dorinţe sau acţiuni. ♦ fig. (fam.) Logoree, limbuţie. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • monoblepsie — MONOBLEPSÍE, monoblepsii, s.f. Defect al vederii care constă în neputinţa de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare în parte bolnavul vede bine. – Din fr. monoblepsie. Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX 98  monoblepsíe s.… …   Dicționar Român

  • abazie — ABAZÍE s.f. Imposibilitate de a merge, datorită unei tulburări a automatismului actului motor al mersului. – Din fr. abasie. Trimis de ana zecheru, 09.07.2002. Sursa: DEX 98  abazíe s. f. tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin… …   Dicționar Român

  • inadaptare — INADAPTÁRE, inadaptări, s.f. Neputinţă de adaptare; neadaptare. – După fr. inadaptation. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  inadaptáre s. f., g. d. art. inadaptării; pl. inadaptări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • incorigibilitate — INCORIGIBILITÁTE s.f. (Rar) Neputinţă de a se corija, de a se îndrepta; însuşirea sau starea a ceea ce este incorigibil. – Din fr. incorrigibilité. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  incorigibilitáte s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • anomie — ANOMÍE s.f. (Rar) Dezordine, dezorganizare (într o societate dată); p. ext. haos. – Din fr. anomie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  anomíe s. f., art. anomía, g. d. art. anomíei; pl. anomíi …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”