- anomie
- ANOMÍE s.f. (Rar) Dezordine, dezorganizare (într-o societate dată); p. ext. haos. – Din fr. anomie.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98anomíe s. f., art. anomía, g.-d. art. anomíei; pl. anomíiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficANOMÍE f. Stare a societăţii caracterizată prin lipsă de legi sau prin existenţa unor norme contradictorii care fac dificilă orientarea individului în colectivitate. /<fr. anomieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXANOMÍE1 s.f. Lipsă a autorităţii sau a normelor referitoare la valorile morale; dezorganizare, lipsă de legi. [< fr. anomie, cf. gr. a – fără, nomos – lege].Trimis de LauraGellner, 30.10.2004. Sursa: DNANOMÍE2 s.f. Neputinţa de a evoca nume de persoane, de localităţi etc. [< fr. anomie, cf. gr. an – fără, onoma – nume].Trimis de LauraGellner, 30.10.2004. Sursa: DNANOMÍE1 s. f. stare de dezorganizare a societăţii, caracterizată prin lipsa de legi, de norme. (< fr. anomie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNANOMÍE2 s. f. neputinţa de a evoca nume de persoane, localităţi etc. (< fr. anomie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.