anominaţie

anomináţie s. f., g.-d. art. anomináţiei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ANOMINÁŢIE s.f. (lit.) Figură de stil care constă în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. [< fr. annomination, cf. lat. ad – lângă, nominare – a numi].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



ANOMINÁŢIE s. f. figură de stil, constând în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. (< fr. annomination)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN