- nepoată
- nepoátă s. f., g.-d. art. nepoátei; pl. nepoáteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNEPOÁT//Ă nepoatăe f. 1) (şi cuvânt de adresare familiară) Fiică a fiului sau a fiicei în raport cu bunicii săi. 2) (uneori urmat de deter-minativele de frate, de soră, de văr, de vară etc.) Fiică a fratelui sau a surorii în raport cu unchii sau cu mătuşile sale. 3) pop. Fata sau femeie tânără. [G.-D. nepoatei] /<lat. nepos, nepoatătisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.