nelalocul

nelalocul
NELALÓCUL adj., adv. (Urmat de un adj. pos.) (Care este, se desfăşoară etc.) în mod nepotrivit, altfel de cum ar fi normal. – Ne- + la + loc.
Trimis de LauraGellner, 31.01.2005. Sursa: DEX '98

NELALÓCUL adj. invar. şi adverbial Care este altfel de cum ar fi normal; în mod nepotrivit. /ne- + la + loc
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • deplasat — DEPLASÁT, Ă., deplasaţi, te, adj. Care nu se află la locul lui. ♦ (Despre oameni şi manifestările lor) Care nu este aşa cum se cuvine în raport cu situaţia, cu momentul dat; nepotrivit, nelalocul lui; necuviincios. – v. deplasa. cf. fr. d é p l a …   Dicționar Român

  • lobodă — LÓBODĂ, (rar) lobode, s.f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee anuale, dintre care una, cu frunzele comestibile, este cultivată (Atriplex hortensis). ♢ expr. (pop.) A se plimba (sau a umbla) ca vodă prin lobodă = a umbla fără grijă… …   Dicționar Român

  • lucru — LÚCRU, lucruri, s.n. I. Tot ceea ce există (în afară de fiinţe) şi care este conceput ca o unitate de sine stătătoare; obiect. ♢ Lucru în sine = noţiune a filozofiei lui Kant desemnând realitatea obiectivă, existentă independent de cunoaşterea… …   Dicționar Român

  • lui — pron., adj. său. (Vorba lui.) Trimis de siveco, 17.01.2007. Sursa: Sinonime  nelalócul lui (ei, său etc.) loc. adj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • pfui — interj. (reg.) Cuvânt care sugerează acţiunea de a scuipa şi care exprimă dispreţ, dezgust sau mirare în faţa unui lucru sau a unui fapt neaşteptat, nepotrivit, nelalocul său. – Din germ. pfui. Trimis de oprocopiuc, 15.03.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • phui — phui! interj. (reg.) cuvânt care sugerează acţiunea de a scuipa şi care exprimă dispreţ, dezgust sau mirare în faţa unui lucru sau a unui fapt neaşteptat, nepotrivit, nelalocul său. Trimis de blaurb, 18.09.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • potrivă — POTRÍVĂ s.f. Egalitate, perfectă asemănare (cu cineva sau cu ceva); ceea ce se potriveşte, seamănă perfect cu altcineva sau cu altceva. ♢ loc. adj. şi adv. Pe (sau de) potriva... = asemenea, egal, pe măsura... (înv.) Din potrivă = din cealaltă… …   Dicționar Român

  • trânti — TRÂNTÍ, trântesc, vb. IV. 1. tranz. A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvârli un obiect, o povară etc. ♦ A culca la pământ, a doborî. ♦ (Despre animale de călărie) A arunca pe călăreţ din şa, a da jos. ♦ fig. (fam.) A respinge un candidat la …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”