negoţ

negoţ
NEGÓŢ, (rar) negoţuri, s.n. 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulaţia mărfurilor, vânzarea şi cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negustorie, comerţ (particular). ♦ Tranzacţie comercială; târg, învoială. 2. (înv. şi pop.; concr.) Marfă. – lat. negotium.
Trimis de LauraGellner, 07.06.2004. Sursa: DEX '98

NEGÓŢ s. v. comerţ.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NEGÓŢ s. v. afacere, chestiune, interese, marfă, problemă, produs, treabă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

negóţ s. n., pl. negóţuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NEGÓŢ negoţuri n. Comerţ particular; negustorie. /<lat. negotium
Trimis de siveco, 24.09.2008. Sursa: NODEX

negóţ, negóţuri, s.n. (înv. şi pop.) 1. (la pl.) treburi, afaceri, ocupaţii; daraveri. 2. marfă. 3. bunăstare, avere, bogăţie. 4. numele unui joc de copii.
Trimis de blaurb, 31.07.2006. Sursa: DAR

negóţ (negóţuri), s.n. – Comerţ. lat. nĕgōtium (Puşcariu 1164; Candrea-Dens., 1216; REW 5881), cf. it. negozio. Se poate presupune o origine it. (Pascu, Beiträge, 11), dar prezenţa din sec. XVI a unui pl. negoaţe, diftongat, pare să confirme tratamentul tradiţional. Der. neguţa, vb. (a tîrgui; a cumpăra; a vinde), de la negoţ (după Puşcariu 1165 şi Candrea-Dens., 1217, din lat. *nĕgōtiāri); neguţător, s.m. (comerciant), cu suf. -tor (după REW 5880 şi Rosetti, I, 169), din lat. nĕgōtiātor; după Pascu, Beiträge, 11, din it.); neguţătoresc, adj. (de negoţ); neguţătoreşte, adv. (în chip negustoresc); neguţători, vb. (a face comerţ); neguţătorie, s.f. (comerţ); neguţitor (mr. neguţitor), s.m. (înv., cupeţ); negustor, s.m. (comerciant; arg., înşelat), reducere a formei anterioare; negustoreasă (var. înv., neguţitoreasă), s.f. (soţie de negustor); negustoresc (var. înv., neguţitoresc), adj. (comercial); negustoreşte, adv. (în chip negustoresc); negustori (var. înv., neguţitori), vb. (a face negoţ); negustorie (var. înv., neguţitorie), s.f. (comerţ, trafic); negocia, vb., din fr. négocier; negociator, s.m., din fr. négociateur; negociaţi(un)e, s.f., din fr. négociation.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • negot. — negot. negot. (fork. for negotiandi); cand.negot.; stud.negot …   Dansk ordbog

  • NEGOT — negotiator, negotiatores, negotium …   Abbreviations in Latin Inscriptions

  • cand.negot. — cand.negot. sb., cand.negot.en, cand.negot.er, cand.negot.erne (fork. for candidata negotiandi og candidatus negotiandi), i sms. cand.negot. , fx cand.negot. studerende …   Dansk ordbog

  • alişveriş — ALIŞVERÍŞ, alişverişuri, s.n. (fam.) Vânzare, negoţ, afaceri (reuşite). – Din tc. alişveriş. Trimis de ana zecheru, 06.01.2003. Sursa: DEX 98  ALIŞVERÍŞ s. v. dever, vânzare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  alişveríş s. n …   Dicționar Român

  • branşă — BRÁNŞĂ, branşe, s.f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoţ etc.). ♢ loc. adj. De branşă = de meserie; specialist. – Din fr. branche. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BRÁNŞĂ s. disciplină, domeniu, ramură,… …   Dicționar Român

  • cazacliu — CAZACLÍU, cazaclii, s.m. (înv.) Negustor cazac care făcea negoţ cu vinuri, cu blănuri etc. între Ucraina şi Moldova. – Din tc. kazakli. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  cazaclíu s. m., art. cazaclíul; pl. cazaclíi, art. cazaclíii …   Dicționar Român

  • comerţ — COMÉRŢ, (rar) comerţuri, s.n. Schimb de produse prin cumpărarea şi vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor. – Din fr. commerce, lat. commercium. Trimis de hai, 09.07.2004. Sursa: DEX 98  COMÉRŢ s.… …   Dicționar Român

  • marfă — MÁRFĂ, mărfuri, s.f. Produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării cumpărării. ♢ expr. A şi lăuda marfa = a şi lăuda lucrurile proprii sau meritele personale. (Rar) Altă marfă, se spune când este vorba despre alt aspect al unei… …   Dicționar Român

  • negustorie — NEGUSTORÍE, negustorii, s.f. 1. (La sg.) Activitate economică (particulară) privind circulaţia mărfurilor, vânzarea şi cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare cumpărare; negoţ, comerţ (particular). 2. Afacere, întreprindere… …   Dicționar Român

  • neguţa — NEGUŢÁ, neguţez, vb. I. tranz. (înv. şi pop.) 1. A face negoţ. ♦ refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a i smulge o favoare, oferindu i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – lat. negotiari sau din negoţ.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”