marfă

MÁRFĂ, mărfuri, s.f. Produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării. ♢ expr. A-şi lăuda marfa = a-şi lăuda lucrurile proprii sau meritele personale. (Rar) Altă marfă, se spune când este vorba despre alt aspect al unei probleme, despre altă situaţie, altă împrejurare. – Din magh. marha "vită".

Trimis de claudia, 31.05.2007. Sursa: DEX '98



MÁRFĂ s. 1. produs, (înv. şi pop.) negoţ, (înv.) metah, negustorie, product. (A vândut marfă la piaţă.) 2. articol. (O marfă de bună calitate.)

Trimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: Sinonime



márfă s. f., g.-d. mărfi, art. mărfii; pl. mărfuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MÁRF//Ă mărfuri f. 1) Bun (material) destinat schimbului pe piaţă. 2) Totalitate a obiectelor destinate vânzării. ♢ A-şi lăuda marfăa a lăuda ceea ce îi aparţine. [G.-D. mărfii] /<ung. marha

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



márfă (mắrfuri), s.f. – 1. (Trans., Maram.) Vite. – 2. (înv.) Provizii. – 3. Obiecte de negoţ. – var. (înv., Trans.) marhă, (Banat) marvă. sl. (sb., cr., rut.) marha (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 186) şi mag. marha (Gáldi, Dict., 144), din v. germ. mariha "cal." – Der. mărfar (var. marfagiu), s.m. (negustor). Din rom. provin rut. marfa (Miklosich, Wander., 17; Candrea, Elemente, 408; Berneker, II, 19), mag. márfa (Edelspacher 18).

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER