cavaler — CAVALÉR, cavaleri, s.m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul şi în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, iniţial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al… … Dicționar Român
burlac — BURLÁC, burlaci, s.m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei1, becher. – Din rus., ucr. burlak. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 Burlac ≠ familist Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime BURLÁC s., adj. v … Dicționar Român
holtei — HOLTÉI1, holtei, s.m. Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar. ♦ (Rar) Tânăr bun de însurat; flăcău. – Din ucr. holtjaj. Trimis de gall, 24.10.2008. Sursa: DEX 98 HOLTEÍ2, holteiesc, vb. IV. intranz. A trăi necăsătorit; a şi petrece viaţa … Dicționar Român
becher — BECHÉR, becheri, s.m. (fam.) Burlac, holtei1. – Din tc. bekâr. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 BECHÉR s., adj. v. burlac, cavaler, celibatar, flăcău, holtei, necăsătorit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime bechér s. m … Dicționar Român
casă — CÁSĂ1, case, s.f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. ♢ loc. adj. De casă = făcut în casă1. ♢ expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A i fi cuiva casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală,… … Dicționar Român
celibat — CELIBÁT s.n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Din fr. célibat, lat. caelibatus. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CELIBÁT s. burlăcie, holteie, (înv.) necăsătorie, necăsnicie. (celibatul lui n a durat… … Dicționar Român
celibatar — CELIBATÁR, Ă, celibatari, e, s.m. şi f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire. Trimis de valeriu, 28.10.2006. Sursa: DEX 98 Celibatar ≠ familist Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CELIBATÁR s., adj.… … Dicționar Român
domnişor — DOMNIŞÓR, domnişori, s.m. Diminutiv al lui domn; (pop.) termen de politeţe pentru un bărbat tânăr (necăsătorit). ♦ Fiu (neînsurat) al stăpânului (în raport cu angajaţii acestuia). – Domn + suf. işor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
flăcăie — flăcăíe s.f. (înv.) vremea cât un flăcău petrece necăsătorit; celibat. Trimis de blaurb, 09.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
flăcău — FLĂCẮU, flăcăi, s.m. Tânăr neînsurat; fecior, june. ♢ Flăcău tomnatic (sau stătut) = bărbat care a trecut de prima tinereţe şi nu s a însurat. – cf. sl. c h l a k ŭ holtei . Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 FLĂCĂU s., adj. 1. s … Dicționar Român
