supărat — SUPĂRÁT, Ă, supăraţi, te, adj. 1. Necăjit, amărât, mâhnit, trist. 2. Mânios, iritat, înfuriat. ♢ expr. A fi supărat (foc) pe cineva = a fi foarte nemulţumit de cineva, a simţi aversiune faţă de cineva. A fi supărat cu cineva = a nu mai avea… … Dicționar Român
amar — AMÁR, Ă, amari, e, adj., s.n. 1. adj. (Despre alimente, băuturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. 2. fig. Chinuitor, dureros; trist, necăjit. ♢ expr. Pâine amară = mijloace de… … Dicționar Român
amărăştean — AMĂRĂŞTEÁN, Ă, amărăşteni, e, adj., s.m. şi f. (fam.) 1. Necăjit, amărât. 2. Sărăntoc. – Din amărât. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: Neoficial amărăştean, că, amărăşteni, ce s.m., s.f., adj. (om) necăjit, sărac (Notă: Definiţia este pr … Dicționar Român
cătrănit — CĂTRĂNÍT1 s.n. (Rar) Cătrănire. – v. cătrăni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂTRĂNÍT2, Ă, cătrăniţi, te, adj. 1. De culoare închisă; tuciuriu, negru. 2. fig. Amărât, supărat, necăjit. 3. fig. Otrăvit, înveninat. – v. cătrăni … Dicționar Român
obidit — OBIDÍT, Ă, obidiţi, te, adj. (înv. şi pop.) 1. Amărât, mâhnit, necăjit, chinuit; zdrobit de durere. Care exprimă mâhnire, obidă. 2. (Adesea substantivat) Nedreptăţit, oprimat, asuprit. – v. obidi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
paraponisit — PARAPONISÍT, Ă, paraponisiţi, te, adj. (înv. şi fam.; adesea substantivat) Supărat, necăjit, nemulţumit; amărât. – v. paraponisi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PARAPONISÍT adj. v. necăjit, nemulţumit, supărat. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
supărăcios — SUPĂRĂCIÓS, OÁSĂ, supărăcioşi, oase, adj. 1. Care se supără uşor, care nu ştie de glumă; susceptibil; iritabil, irascibil. 2. (Rar) Care pricinuieşte supărare; neplăcut. 3. (Rar) Întristat, amărât, necăjit. – Supăra + suf. ăcios. Trimis de… … Dicționar Român
tấngă — tîngă ( gi), s.f. – Supărare, chin. – Megl. tǫngă. sl. tąga (Tiktin). înv. şi Mold. – Der. tîng, adj. (mîhnit, necăjit), Mold., rar.; tîngui, vb. (a se lamenta; a plînge, a deplînge), din sl. tągovati (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 411); … Dicționar Român
amărât — AMĂRẤT, Ă, amărâţi, te, adj. Mâhnit, necăjit, supărat; chinuit, trist. ♦ (Adesea substantivat) Prăpădit, nenorocit; sărac. ♦ (Despre obiecte) Ponosit, uzat, sărăcăcios. – v. amărî. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AMĂRÂT adj. 1 … Dicționar Român
anevoios — ANEVOIÓS, OÁSĂ, anevoioşi, oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. os. Trimis de ana zecheru, 11.01.2008. Sursa: DEX 98 Anevoios ≠ lesne, uşor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ANEVOIÓS adj. 1. v. dificil. 2 … Dicționar Român