necalificat

necalificat
NECALIFICÁT, -Ă, necalificaţi, -te, adj. Care nu este calificat. – Ne- + calificat.
Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX '98

Necalificat ≠ calificat
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

necalificát adj. m., pl. necalificáţi; f. sg. necalificátă, pl. necalificáte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • ciocănar — CIOCĂNÁR, ciocănari, s.m. 1. Muncitor într o echipă de nituit cu mâna; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan1 (mecanic). 2. (depr.) Muncitor necalificat. – Ciocan1 + suf. ar. Trimis de IoanSoleriu, 26.01.2005. Sursa: DEX 98  ciocănár s.… …   Dicționar Român

  • culi — CÚLI, culi, s.m. (Rar) Muncitor asiatic sau african necalificat, care lucrează (cu ziua) pentru o remuneraţie mică. – Din fr., engl. coolie. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX 98  cúli s.m., pl. cúli, art. cúlii Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • incalificabil — INCALIFICÁBIL, Ă, incalificabili, e, adj. Care nu poate fi calificat (atât e de rău); care întrece orice măsură. – In1 +calificabil. cf. fr. i n q u a l i f i a b l e, it. i n q u a l i f i c a b i l e. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • salahor — SALAHÓR, salahori, s.m. Muncitor necalificat, plătit cu ziua, care lucrează mai ales la construcţii de case, de şosele etc., (în trecut) ţăran scutit de dări, pus de domnie la dispoziţia Porţii Otomane pentru repararea cetăţilor turceşti,… …   Dicționar Român

  • calificat — CALIFICÁT, Ă, calificaţi, te, adj. Care are sau care cere pregătire specială într un anumit domeniu de activitate. ♦ (Despre infracţiuni) Săvârşit în împrejurări speciale, bine precizate. – v. califica. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • cenuşar — CENUŞÁR, (1) cenuşare, s.n., (II, III) cenuşari, s.m. I. s.n. 1. Cutie de metal aşezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, al unui cuptor etc. în care cade cenuşa rezultată din ardere. 2. Atelier sau secţie dintr o fabrică de… …   Dicționar Român

  • prost — PROST, PROÁSTĂ, proşti, proaste, adj., s.m.şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de inteligenţă, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ♢ expr. Un prost şi jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”