- nasol
- NASÓL, -OÁLĂ, nasoli, -oale, adj., s.m. şi f. (arg.) 1. adj., s.m. şi f. (Om) urât sau ridicol. 2. adj. (Despre obiecte) De proastă calitate; urât, uzat; caraghios. – Din ţig. nasvalo "bolnav'", nasul "rău, meschin".Trimis de cornel, 04.06.2004. Sursa: DEX '98NASÓL adj. v. urât.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenasól adj. m., s. m., pl. nasóli; f. sg. nasoálă, pl. nasoáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnasól (nasoálă), adj. – (arg.) Urît. ţig. nasvalo (Graur 176; Juilland 170); probabil că vocalismul se explică pornind de la f. nasoală. S-a confundat cu nasul, adj. (rău, nemernic), din ţig. nasul (Vasiliu, GS, VII, 120; Juilland 170). – Der. nasoală, s.f. (femeie; ţigară); nasuliu, adj. (urît); nasuli, vb. (despre un negoţ, a eşua); nasulie, s.f. (ghinion, situaţie proastă); nasulii, s.f. pl. (cărţi de joc).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.