aclamáţie — s. f. (sil. cla , ţi e), art. aclamáţia (sil. ţi a), g. d. art. aclamáţiei; pl. aclamáţii, art. aclamáţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
vivat — VÍVAT interj. (Mai ales ca urare, când se ciocnesc paharele cu băutură) Trăiască! La mulţi ani! ♦ (Substantivat, n.) Aclamaţie; toast. – Din lat., fr. vivat. Trimis de ana zecheru, 14.04.2004. Sursa: DEX 98 VÍVAT interj. v. ura! Trimis de… … Dicționar Român
aclamare — ACLAMÁRE, aclamări, s.f. Acţiunea de a aclama şi rezultatul ei; aclamaţie, ovaţie. – v. aclama. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 aclamáre s. f. (sil. cla ) → clamare Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
aclamaţiune — ACLAMAŢIÚNE s.f. v. aclamaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
huiduială — HUIDUIÁLĂ, huiduieli, s.f. Acţiunea de a huidui şi rezultatul ei; huiduitură. [pr.: du ia ] – Huidui + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Huiduială ≠ aclamaţie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime HUIDUIÁLĂ s.… … Dicționar Român
ovaţie — OVÁŢIE, ovaţii, s.f. Manifestare publică entuziastă de admiraţie şi de aprobare, exprimată prin aclamaţii şi aplauze în cadrul unei adunări, a unei serbări etc., faţă de o persoană, o acţiune, o iniţiativă etc. – Din fr. ovation, lat. ovatio.… … Dicționar Român
ovaţionare — OVAŢIONÁRE, ovaţionări, s.f. Acţiunea de a ovaţiona şi rezultatul ei. [pr.: ţi o ] – v. ovaţiona. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ovaţionáre s. f., pl. ovaţionări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
strigare — STRIGÁRE, strigări, s.f. Acţiunea de a striga şi rezultatul ei. I. Strigăt (1), răcnet, ţipăt. II. 1. Exprimare în cuvinte a unui sentiment puternic. ♢ loc. adv. (Rar) Cu strigări (înalte) = cu voce tare, cu accente puternice. ♦ Zgomot, larmă de… … Dicționar Român
ura — ÚRA1 interj. Exclamaţie care exprimă însufleţire, entuziasm, aprobare, îndemn etc. – Din rus. ura, fr. hourra. Trimis de valeriu, 15.11.2006. Sursa: DEX 98 URÁ2, urez, vb. I. 1. tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorinţă de bine (cu … Dicționar Român
urale — URÁLE s.n. pl. Strigăte de entuziasm, de adeziune, de aprobare etc.; aclamaţie. – De la ura1. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 URÁLE s. pl. v. aclamaţii. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime urále s. n … Dicționar Român
