- ura
- ÚRA1 interj. Exclamaţie care exprimă însufleţire, entuziasm, aprobare, îndemn etc. – Din rus. ura, fr. hourra.Trimis de valeriu, 15.11.2006. Sursa: DEX '98URÁ2, urez, vb. I. 1. tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorinţă de bine (cu prilejul unei aniversări, al unui început de acţiune etc.); a închina în sănătatea cuiva. 2. intranz. A recita versuri populare care conţin urări, când se umblă cu colindul. – lat. orare.Trimis de valeriu, 25.01.2005. Sursa: DEX '98URA interj. trăiască!, vivat!Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeURÁ vb. 1. a da. (I-a ura "bună seara".) 2. a dori, a pofti, (înv.) a prii. (Îţi ura mult bine.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeURÁ vb. v. binecuvânta, blagoslovi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeúra interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficurá vb., ind. prez. 1 sg. uréz, 3 sg. şi pl. ureázăTrimis de siveco, 18.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficÚRA interj. (se foloseşte pentru a exprima entuziasm colectiv, însufleţire generală, cu ocazia unor manifestări publice, a unor solemnităţi sau pentru a îndemna la atac pe câmpul de luptă). /<rus. ura, fr. hourraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA URÁ uréz 1. tranz. 1) (sănătate, noroc, fericire etc.) A dori cu o deosebită afecţiune (cu prilejul unei aniversări, al celebrării căsătoriei etc.). 2) A felicita prin recitarea pluguşorului (în seara de Anul Nou); a hăi. 2. intranz. A umbla de la casă la casă, în seara de Anul Nou, cu pluguşorul; a hăi. /<lat. orareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÚRA1 I. interj. exclamaţie care exprimă aprobare, entuziasm. II. s. n. (pl.) strigăt entuziast de aprobare, de adeziune; aclamaţie. (< rus. ura, fr. hourra)Trimis de raduborza, 07.05.2008. Sursa: MDNURÁ2 vb. tr. a exprima o dorinţă de bine la adresa cuiva; a felicita; a colinda, recitând versuri populare. (< lat. orare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNúra interj. – Exclamaţie de entuziasm, de aprobare, de îndemn. fr. hourra. – Der. urale, s.f. pl. (ovaţii).Trimis de blaurb, 18.04.2009. Sursa: DERurá (-réz, át), vb. – 1. A cuvînta, a vorbi în public pentru a emoţiona, pentru a convinge sau pentru a binecuvînta. – 2. A face urări de fericire, a binecuvînta, a felicita. – 3. A cînta sau a recita versuri cu ocazia Anului Nou. – Mr. or, ura. lat. ōrāre (Cipariu, gram., 44; Densusianu, rom., XXVIII, 61; Şeineanu, Semasiol., 86; Puşcariu 1830; Densusianu, GS, II, 20; REW 6081), cf. it. orare, prov., cat., sp., port. orar, v. fr. orer, alb. ureum, uron (Philippide, I, 649). – Der. urăciune, s.f. (urare; felicitare; cîntec de sărbătoare), cf. oraţie; urat, s.n. (felicitare); urător, s.m. (persoană care umblă cu uratul); urătură, s.f. (formulă de felicitare cîntată); urări, s.f. pl. (panglici multicolore cu care se împodobeşte căciuliţa tinerilor morţi) în Munt.Trimis de blaurb, 18.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.