mărginean — MĂRGINEÁN, Ă, mărgineni, e, adj., s.m. şi f. (înv. şi reg.) Mărginaş (2). – Margine + suf. ean. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂRGINEÁN adj. v. riveran … Dicționar Român
lăturalnic — LĂTURÁLNIC, Ă, lăturalnici, ce, adj. Care este aşezat, se află la o parte, la o margine; lateral; colateral; (despre drumuri, străzi etc.) izolat, dosnic; lăturaş. ♦ fig. (Rar) Ocolit, tainic, ascuns. ♦ fig. Incorect, necinstit. – Latură + suf.… … Dicționar Român
margine — MÁRGINE, margini, s.f. 1. Loc unde se termină o suprafaţă; extremitate, capăt al unei suprafeţe. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) margini = nesfârşit, infinit; imens. ♦ spec. Hotar, frontieră. ♦ spec. Periferie. ♦ spec. Mal, ţărm. 2. Circumferinţă a … Dicționar Român
suburbie — SUBURBÍE, suburbii, s.f. Cartier mărginaş al unui oraş (mare). ♦ Comună suburbană. [acc. şi: subúrbie] – Din lat. suburbium. Trimis de IoanSoleriu, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 SUBURBÍE s. mahala, periferie, (livr.) foburg, (Transilv.) oştează. (O … Dicționar Român
marginar — verbo transitivo,prnl. 1. No dejar (una persona) que [otra persona o una cosa] intervenga en un asunto o una actividad: Acabaron marginándola del grupo por su mal carácter. Tú solo te marginas con tus manías. Han marginado varias marcas por… … Diccionario Salamanca de la Lengua Española
limitrof — LIMITRÓF, Ă, limitrofi, e, adj. Care se află în limita, la hotarul unei ţări, unui ţinut, unei suprafeţe etc.; vecin, învecinat. – Din fr. limitrophe. Trimis de LauraGellner, 24.05.2004. Sursa: DEX 98 LIMITRÓF adj. 1. v. învecinat. 2. v.… … Dicționar Român
mahala — MAHALÁ, mahalale, s.f. 1. Cartier (mărginaş) al unui oraş. ♢ loc. adj. De mahala = care aparţine sau este specific mahalalei; p. ext. de rând, vulgar, grosolan. 2. p. ext. Populaţia unei mahalale (1). – Din tc. mahalle. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
mahalagioaică — MAHALAGIOÁICĂ, mahalagioaice, s.f. Femeie care trăieşte într un cartier mărginaş, la periferia oraşelor; p.ext. femeie de rând, cu apucături vulgare, care se ceartă şi bârfeşte; mahalagiţă, ţaţă. – Mahalagiu + suf. oaică. Trimis de claudia, 13.09 … Dicționar Român
mahalagiu — MAHALAGÍU, mahalagii, s.m. Bărbat care locuieşte într un cartier mărginaş, la periferia unui oraş; p. ext. bărbat cu apucături vulgare, grosolane, care se ceartă şi bârfeşte. – Mahala + suf. giu. Trimis de cata, 04.10.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
megieş — MEGIÉŞ, Ă, megieşi, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. (În evul mediu, în Moldova şi în Ţara Românească) Ţăran liber, stăpân de pământ. ♢ (Adjectival) Ţăran megieş. 2. s.m. şi f., adj. (pop.) Vecin. [pr … Dicționar Român
