- măcel
- MĂCÉL, măceluri, s.n. Acţiune sângeroasă, îndreptată de obicei împotriva unei mulţimi fără apărare; omor (în masă); masacru, carnaj. ♦ fig. Război, luptă (sângeroasă). – Din măcelări (derivat regresiv).Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MĂCÉL s. v. masacru.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemăcél s. n., pl. măcéluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂCÉL măceluri n. Omor în masă (al unor oameni lipsiţi de apărare); masacru. /v. a măcelăriTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmăcél (măcéluri), s.n. – Masacru, omor. Origine îndoielnică. Ar putea reprezenta lat. macĕllum (Puşcariu 1007), cf. it. macello, prov. masel, v. fr. maisel; dar nu apare în texte vechi şi nu este popular. După Tiktin şi Candrea, împrumut literar, din it. macello; această ipoteză ar fi plauzibilă, dacă s-ar presupune că cuvîntul următor, cu suf. de agent, s-ar menţine datorită cuvîntului simplu. Der. măcelar, s.m. (casap), din lat. macĕllarius (Puşcariu 1008; Candrea-Dens., 1035; lipseşte în REW 5200), cf. ngr. μαϰέλλάρης, de unde alb. makjeljar, it. macellaio; măcelăresc, adj. (de măcelar), atestat la Radu Popescu, la începutul sec. XVIII; măcelăreasă, s.f. (nevasta măcelarului); măcelări, vb. (a omorî, a extermina); măcelărie, s.f. (magazin de carne).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.