coabă — coábă s.f. (reg.) fructul măceşului sau al trandafirului; căcădare, măceaşă. Trimis de blaurb, 17.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
căcăduşă — CĂCĂDÚŞĂ, căcădúşe, s.f. Măceaşă. (din căcăder) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
căcădâră — s. v. măceaşă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
măceş — MĂCÉŞ, măceşi, s.m. Gen de arbuşti cu spini, cu flori roşii, trandafirii, galbene sau albe şi cu fructe roşii; trandafir sălbatic, cacadâr, rujă, răsură2, rug1. (Rosa). [var.: măciéş s.m.] – Et.nec. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
scoabă — SCOÁBĂ, scoabe, s.f. 1. Piesă metalică formată dintr o bară cu capetele îndoite în unghi drept şi ascuţite la vârf, folosită mai ales în construcţii provizorii, pentru a fixa între ele piese de lemn. ♦ (pop. şi fam.) Epitet depreciativ pentru o… … Dicționar Român
scobicea — SCOBICEÁ s. v. măceaşă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
scobitură — SCOBITÚRĂ, scobituri, s.f. 1. Loc scobit într o suprafaţă, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură. ♦ Văgăună. ♦ Parte scobită a unui obiect; 2. Lucrare în formă de şanţ executată într un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai uşor materialul … Dicționar Român
