- măceş
- MĂCÉŞ, măceşi, s.m. Gen de arbuşti cu spini, cu flori roşii, trandafirii, galbene sau albe şi cu fructe roşii; trandafir sălbatic, cacadâr, rujă, răsură2, rug1. (Rosa). [var.: măciéş s.m.] – Et.nec.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MĂCÉŞ s. (bot.; Rosa canina) trandafir sălbatic, (pop.) răsură, (reg.) cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiţă, sipică, (Ban.) scobituri (pl.).Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMĂCÉŞ s. v. moşmon, păducel.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemăcéş s. m., pl. măcéşiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂCÉŞ măceşi m. Specie de arbuşti spinoşi din familia rozaceelor, cu flori roşii, roz sau albe şi cu fructe mici, roşii; răsură. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmăcéş (măcéşi), s.m. – Trandafir-sălbatic (Rosa canina). – var. măcieş. Megl. măceş. Origine îndoielnică. Poate dintr-un bg. mečeška (šipka), plantă. Arbustul se numeşte în bg. diva šipka "trandafir sălbatic", dar cf. numele lat. şi sp. cf. şi slov. macés(en) "zadă". Alte explicaţii sînt insuficiente: de la mărăciniş (Creţu 345); din sb. mekuša "măr sau pară moale" (Cihac, II, 180), legat de măci; din mag. Mátyás "Matei", ipoteză care nu explică megl. (Tiktin; Scriban). – Der. măceşe (var. măceaşă), s.f. (fructul măceşului).Trimis de blaurb, 01.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.