- mânea
- MÂNEÁ, mân, vb. II. intranz. (pop.) A petrece undeva noaptea, a rămâne, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (reg.) A poposi o vreme undeva; a se aşeza, a sta. ♢ expr. (Parcă) i-au mas şoarecii în pântece (sau în burtă), se spune despre un om care este mereu flămând, căruia îi este mereu foame, care mănâncă mult, cu lăcomie. [prez. ind. şi: mâi; part. mas] – lat. manere.Trimis de LauraGellner, 03.04.2008. Sursa: DEX '98MÂNEÁ vb. 1. v. trage. 2. v. dormi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMÂNEÁ vb. v. înnopta, poposi.Trimis de siveco, 03.01.2008. Sursa: Sinonimemâneá vb., ind. prez. 1 sg. mâi/mân, 2 sg. mâi, 3 sg. mâne, 3 pl. mân, perf. s. 1 sg. măséi, 1 pl. máserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. mâie/mănă; part. mas; ger. mâínd/mânândTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MÂNEÁ mân intranz. pop. A rămâne să doarmă (undeva) noaptea. /<lat. manereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmîneá (mấn, mas), vb. – A înnopta, a-şi petrece noaptea undeva. – Mr. amîn, amas, amînare. lat. manēre (Densusianu, Hlr., 193; Puşcariu, 1078; Candrea-Dens., 1128; REW 5296), cf. alb. mënoń (pare să provină din rom.), it. manere, prov. maner, v. fr. manoir, sp. manir, port. maer; cf. rămînea. – Der. mas, s.n. (acţiunea de a înnopta; loc pentru înnoptat), mr. mas (după Puşcariu 1079 şi Candrea-Dens., 1129, direct din lat. mansum).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.