- mâhni
- MÂHNÍ, mâhnesc, vb. IV. tranz. şi refl. A cauza sau a simţi o (uşoară) durere sufletească; a (se) întrista, a (se) amărî, a (se) supăra. – Et.nec.Trimis de claudia, 27.03.2009. Sursa: DEX '98MÂHNÍ vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. şi pop.) a (se) obidi, (înv. şi reg.) a (se) scârbi, (înv.) a (se) oţărî, a (se) râvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai mâhnit pe tata cu vorbele tale.) 2. v. întrista. 3. v. posomorî.Trimis de siveco, 02.04.2009. Sursa: Sinonimemâhní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mâhnésc, imperf. 3 sg. mâhneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mâhneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MÂHN//Í mâhniésc tranz. A face să se mâhnească; a amărî; a întrista; a scârbi. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE MÂHN//Í mă mâhniésc intranz. (despre persoane) A deveni trist; a simţi o durere sufletească; a se amărî; a se întrista; a se scârbi. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmîhní (mâhnésc, mâhnít), vb. – 1. (înv.) A îndepărta, a despărţi: episcopul ce va fi negrijnic de biserică şi se va mîhni de rugăciune (Pravila Mică). – 2. A întrista, a supăra, a apăsa. – bg. mahnuvam "a despărţi", din sl. machati "a agita" (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Tiktin), cf. bg. maham "a agita", sb. mahnuti "a mişca". Sensul înv. al lui mîhni nu apare în dicţionare. – Der. mîhneală, s.f. (înv., întristare, supărare, chin); mîhnicios, adj. (dureros, întristător); mîhniciune, s.f. (înv., chin).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.