muşama

MUŞAMÁ, muşamale, s.f. 1. Pânză impermeabilă prin lăcuire sau prin ceruire pe una dintre feţe, folosită în gospodărie, în ateliere etc. pentru protecţie; obiect făcut dintr-o asemenea pânză. ♢ expr. A face (un lucru) muşama = a ascunde, a muşamaliza. 2. (art.) Numele unui dans popular vioi, jucat de perechi în cerc; melodie după care se execută acest dans. – Din tc. muşamba.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



muşamá s. f., art. muşamáua, g.-d. art. muşamálei; pl. muşamále

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MUŞAMÁ muşamale f. 1) Ţesătură de pânză sau viscoză, care este acoperită sau îmbibată cu substanţe impermeabile, folosită pentru a proteja obiectele împotriva apei. 2) Obiect confecţionat din astfel de ţesătură. [art. muşamaua; G.-D. muşamalei] /<turc. muşama

Trimis de siveco, 12.08.2005. Sursa: NODEX



muşamá (muşamále), s.f. – 1. Ţesătură cerată sau cauciucată. – 2. Mod de a da o aparenţă onestă sau de a ridica în slăvi un abuz sau o greşeală. – Mr. muşama, megl. muşămă. tc. (arab.) muşemma "muşama" (Şeineanu, II, 265; Lokotsch 1512a), cf. sp. mojama, ngr. μουσαμᾶς, alb. müšman, bg. mušama. – Der. muşamat, s.n. (arg., portofel), a cărui der. nu este clară (după Graur, BL, VI, 156, din ţig. mus "braţ", prin intermediul unui *musimata "poşetă de mînă"); muşamaliza, vb. (a îngropa, a face uitată o problemă dezagreabilă).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER