Dicționar Român. 2013.
bunăvoinţă — BUNĂVOÍNŢĂ s.f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare faţă de cineva; îngăduinţă. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. [gen. dat.: bunăvoinţei] – Bună + voinţă (după lat. benevolentia). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUNĂVOÍNŢĂ… … Dicționar Român
milă — MÍLĂ1, mile, s.f. 1. Sentiment de înţelegere şi de compasiune faţă de suferinţa sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător. ♢ loc. adv. De milă sau de mila cuiva =… … Dicționar Român
mărinimie — MĂRINIMÍE s.f. Bunăvoinţă, înţelegere, bunătate, generozitate. ♦ (înv.) Bărbăţie, curaj. – Mare1 + inimă + suf. ie (după lat. magnanimitas). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Mărinimie ≠ avariţie, zgârcenie, meschinărie, zgârcenie… … Dicționar Român
îngăduinţă — ÎNGĂDUÍNŢĂ s.f. 1. Încuviinţare, permisiune, voie; indulgenţă, toleranţă, îngăduială, îngăduire. ♦ Înţelegere, bunăvoinţă reciprocă. 2. (fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. inţă. Trimis de valeriu, 20.10.2008. Sursa: DEX 98 Îngăduinţă ≠ … Dicționar Român
înţelegere — ÎNŢELÉGERE, înţelegeri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) înţelege şi rezultatul ei. ♦ (înv.) Pricepere, iscusinţă, inteligenţă, raţiune. 2. Bunăvoinţă, compasiune faţă de situaţia (grea a) cuiva. 3. Comuniune de idei, de sentimente; acord, învoială,… … Dicționar Român
