- muncel
- MUNCÉL, muncel, s.n. Munte sau deal mic, care constituie o treaptă mai coborâtă a unui lanţ sau a unui masiv muntos, cu structură cutată, alcătuit din roci dure. – Din lat. monticellus.Trimis de RACAI, 14.12.2007. Sursa: DEX '98muncél s. n., pl. muncéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMUNCÉL muncele n. Munte de înălţime mică, care face parte din treapta cea mai de jos a unui lanţ muntos. /<lat. monticellusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmuncél (-éi), s.m. – Colină, înălţime, muşuroi. lat. monticellus (Puşcariu 1126; Candrea-Dens., 1170; REW 5670), cf. it. monticello, vegl. munčal, fr. monceau, prov. moncel, sp. montecillo, calabr. munziollu. E dubletul lui muşcel (var. muscel), s.m. (Munt., Olt., colină), a cărui derivare e mai puţin clară (poate prin încrucişare cu rădăcina expresivă mot- "măciulie", cf. motocel, caz în care ar trebui să se pornească de la *moţcel; după Tiktin, din *munţicel).Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.