- mumă
- MÚMĂ s.f. v. mamă.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98múmă (múme), s.f. – 1. Mamă. – 2. Regina albinelor. – Muma pădurii, femeie căpcăun; vinariţă (Asperula odorata); alte plante (Lathraea squamaria; Spiraea aruncus). – var. î(n)mă, imă. – Mr., megl. mumă. Creaţie expresivă din limbajul infantil, cf. mamă, momîie. Der. din mamă prin intermediul unei forme cu a aton, ca mamă tá (Tiktin; REW 5277), este suspectă, fiindcă această formă nu suferă nici o reducere (mă-sa există, fără îndoială, pentru masa, atestat în sec. XVI, în loc de ma(mă)-sa). Mumîni, pl. înv. de la mumă, pare o formaţie analogică, precum tătîni, frăţîni (după Tiktin, din lat. mammanis). REW 5277 îl derivă pe îmă din lat. amma; pentru folosirea lui imă, cf. Ghibănescu, Arhiva, VII, 651-7 şi VIII, 367. – Din rom. provine ngr. μοῦμα "vrăjitoare" (Murnu, Lehnw., 32).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.