mulură

mulură
MULÚRĂ, muluri, s.f. Profil arhitectural cu funcţie ornamentală. – Din fr. moulure.
Trimis de ana_zecheru, 24.05.2004. Sursa: DEX '98

mulúră s. f., g.-d. art. mulúrii; pl. mulúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MULÚR//Ă mulurăi f. Ornament arhitectural cu profil pronunţat. /<fr. moulure
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MULÚRĂ s.f. Element decorativ în relief făcut pe suprafaţa unui zid. [< fr. moulure].
Trimis de LauraGellner, 15.11.2006. Sursa: DN

MULÚRĂ s. f. element decorativ în relief pe suprafaţa unui zid, unei mobile, la turnarea unei piese ornamentale. (< fr. moulure)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • mulura — mulurá vb., ind. prez. 1 sg. muluréz, 3 sg. şi pl. mulureáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  MULURÁ vb. I. tr. A executa muluri. [< fr. moulurer] …   Dicționar Român

  • mulúrã — s. f., g. d. art. mulúrii; pl. mulúri …   Romanian orthography

  • listel — listél s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  LISTÉL s.n. 1. (arhit.) Mulură care încadrează o altă mulură (mai mare). ♦ Suprafaţă plană care separă canelurile unei coloane. 2. Cercul proeminent de la circumferinţa… …   Dicționar Român

  • tor — TOR, toruri, s.n. 1. Mulură rotundă cu profil convex de la baza sau de la capitelul unei coloane. 2. Corp geometric care rezultă din rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul cercului, dar care nu trece prin centrul cercului. – Din fr …   Dicționar Român

  • apofiză — APOFÍZĂ, apofize, s.f. 1. Proeminenţă pe suprafaţa unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificaţie de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (arhit.) Mulură… …   Dicționar Român

  • cornişă — CORNÍŞĂ, cornişe, s.f. 1. Partea superioară, ieşită în afară şi ornamentată, a zidului unei construcţii, având rolul de a sprijini acoperişul şi de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe faţa clădirilor. 2. Mulură proeminentă care înconjoară un… …   Dicționar Român

  • echină — ECHINĂ, echine, s.f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino. Trimis de toknowro, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  echínă s …   Dicționar Român

  • nervură — NERVÚRĂ, nervuri, s.f. 1. Fiecare dintre fasciculele conducătoare liberiene lemnoase care străbat limbul frunzelor şi prin care circulă sevă. p. anal. (Rar) Fiecare dintre ramificaţiile cele mai subţiri ale rădăcinii unui copac. 2. Fiecare dintre …   Dicționar Român

  • simeză — SIMÉZĂ, simeze, s.f. 1. Panou pe care se aşază sau care susţine tabloul într o galerie de pictură. 2. (arh.) Mulură la partea de sus a unei cornişe. – Din fr. cimaise. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  siméză s. f., pl. siméze… …   Dicționar Român

  • baghetă — BAGHÉTĂ, baghete, s.f. 1. Vărguţă de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. ♢ expr. Sub bagheta = sub conducerea dirijorală. ♢ Beţişor de lovit instrumentele muzicale de percuţie. ♢ Vergeaua …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”