- monolit
- MONOLÍT, -Ă, monoliţi, -te, adj. Care este constituit dintr-o singură bucată, dintr-un singur bloc (1). ♦ fig. Bine închegat, sudat; unitar, omogen; trainic, monolitic. ♦ (Substantivat, n.) Monument format dintr-un singur bloc de piatră. – Din fr. monolithe.Trimis de LauraGellner, 24.01.2006. Sursa: DEX '98MONOLÍT adj. v. monolitic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemonolít adj. m., pl. monolíţi; f. sg. monolítă, pl. monolíteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmonolít s. m./s. n., pl. m. monolíţi/n. monolíteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMONOLÍ//T1 monolittă (monolitţi, monolitte) 1) Care constă dintr-un singur bloc de piatră. 2) Care constituie un tot întreg; bine închegat. /<fr. monolitheTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMONOLÍT2 n. Monument constând dintr-un singur bloc de piatră. /<fr. monolitheTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMONOLÍT, -Ă adj. Format, compus dintr-un singur bloc de piatră; monolitic. // s.m. Monument sau element de construcţie alcătuit dintr-un bloc unic de piatră. [< fr. monolithe, cf. lat. monolithus, gr. monolithos < monos – unic, lithos – piatră].Trimis de LauraGellner, 11.11.2006. Sursa: DNMONOLÍT, -Ă I. adj. 1. format dintr-un singur bloc; monolitic. 2. (fig.) bine închegat, omogen; (p. ext.) trainic, solid. II. s. m. /s. n. monument, element de construcţie dintr-un bloc unic de piatră. (< fr. monolithe)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.