monolingvism

MONOLINGVÍSM s.n. Întrebuinţare a unei singure limbi (cea maternă) de către acelaşi individ sau acelaşi grup social. – Din fr. monolinguisme.

Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX '98



monolingvísm s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MONOLINGVÍSM n. Folosirea curentă de către o persoană sau o colectivitate a unei singure limbi (cea maternă). /<fr. monolinguisme

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MONOLINGVÍSM s.n. (Rar) Întrebuinţare a unei singure limbi (cea maternă) de către acelaşi individ sau acelaşi grup social. [var. monolinguism s.n. / cf. fr. monolinguisme].

Trimis de LauraGellner, 14.06.2005. Sursa: DN



MONOLINGVÍSM s. n. întrebuinţare a unei singure limbi (cea maternă) de către acelaşi individ sau grup social. (< fr. monolinguisme)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN