monoftongare

MONOFTONGÁRE, monoftongări, s.f. Faptul de a se monoftonga. – v. monoftonga.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



monoftongáre s. f. (sil. mf. -fton-), g.-d. art. monoftongării; pl. monoftongări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MONOFTONGÁRE s.f. Acţiunea de a (se) monoftonga şi rezultatul ei; reducere a unui diftong la un singur sunet. [< monoftonga].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN