monoftonga

MONOFTONGÁ, pers. 3 monoftonghează, vb. I. refl. (Despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. – Din fr. monophtonguer.

Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX '98



monoftongá vb. (sil. mf. -fton-), ind. prez. 1 sg. monoftonghéz, 3 sg. şi pl. monoftongheáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SE MONOFTON//GÁ pers. 3 se monoftongagheáză intranz. (despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. /<fr. monophtonguer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MONOFTONGÁ vb. I. tr., refl. (Despre diftongi) A (se) reduce la un sunet simplu; a deveni sau a face să devină monoftong. [P.i. 3, 6 -ghează. / < fr. monophtonguer].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



MONOFTONGÁ vb. tr., refl. (despre diftongi) a (se) reduce la o singură vocală. (< fr. monophtonguer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN