monoclin

monoclin: MONOCLÍN s.n. (geol.) Structură monoclinală. [cf. fr. monocline, germ. Monokline].

Trimis de LauraGellner, 14.06.2005. Sursa: DN

MONOCLÍN, -Ă I. adj. cu androceul şi gineceul în aceeaşi floare. II. s. n. structură monoclinală. (< fr. monocline)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

ambigen — AMBIGÉN, Ă, ambigeni, e, adj. (gram.; rar, în sintagmele) Genul ambigen (şi substantivat, n.) = genul neutru. Substantiv ambigen = substantiv neutru. – Din lat. ambigenus corcit . Trimis de ana zecheru, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 AMBIGÉN s., adj … Dicționar Român
monoclinate — monoclinate, a. Cryst. (mɒnəʊˈklaɪnət) [Formed as monoclin al + ate2.] = monoclinic. in Webster; and in later Dicts … Useful english dictionary
monoclinian — monoclinian, a. Bot. (mɒnəʊˈklɪnɪən) [Formed as monoclin ous + ian.] = monoclinous. B. D. Jackson Gloss. Bot. Terms … Useful english dictionary

Academic Dictionaries and Encyclopedias