testaceu — TESTACÉU, testacee, s.n. (La pl.) Subordin de moluşte al căror corp are un înveliş calcaros; (şi la sg.) moluscă aparţinând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 testacéu s. n., pl … Dicționar Român
octopod — OCTOPÓD, Ă, octopozi, de, adj., s.n. 1. adj. (Despre animale) Care are opt picioare. 2. s.n. (La pl.) Ordin de moluşte cefalopode, care cuprinde animale cu opt tentacule în jurul capului, purtătoare de ventuze; (şi la sg.) animal din acest ordin … Dicționar Român
cochilie — COCHÍLIE, cochilii, s.f. 1. Înveliş calcaros sau silicios al unor moluşte, foraminifere etc. 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de maşini, a lingourilor etc. [var.: cochílă s.f.] – Din fr. coquille. Trimis de romac, 13.09.2007 … Dicționar Român
lamelibranhiat — LAMELIBRANHIÁT, Ă, lamelibranhiaţi, te, adj., s.f. 1. adj. (Despre moluşte) Cu branhiile în formă de lamele. 2. s.f. (La pl.) Clasă de moluşte cu corpul turtit lateral, pe care l acoperă o cochilie formată din două valve, şi cu branhiile în formă … Dicționar Român
lamelibranhiate — lamelibranhiáte s. n. pl. (sil. bran hi a ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic LAMELIBRANHIÁTE s.n.pl. Clasă de moluşte cu branhiile în formă de lamele; (la sg.) animal din această clasă. // adj. (Despre moluşte) Cu… … Dicționar Român
manta — MANTÁ, mantale, s.f. 1. Haină lungă, groasă sau impermeabilă care apără de frig, de ploaie etc.; spec. palton de uniformă militară. ♢ expr. Manta de vreme rea = om pe care nu l bagi în seamă decât atunci când ai nevoie de el. A şi întoarce… … Dicționar Român
maxilă — MAXÍLĂ, maxile, s.f. Fiecare din cele două plăci chitinoase de la gura insectelor, a unor viermi şi a unor moluşte, aşezate deasupra buzei inferioare. – Din lat. maxilla. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MAXÍLĂ s. (anat.) falcă.… … Dicționar Român
radulă — RADÚLĂ, radule, s.f. Placă chitinoasă cu numeroşi dinţişori, asemănătoare cu o pilă, de pe limba unor moluşte, servind la roaderea hranei. – Din fr. radule, lat. radula. Trimis de LauraGellner, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 radúlă s. f., g. d. art … Dicționar Român
scoică — SCÓICĂ, scoici, s.f. 1. Nume dat mai multor specii de moluşte care au corpul moale, ocrotit de două valve calcaroase, de obicei cenuşii, care formează scheletul extern al animalului. ♢ Scoică de râu = gen de scoici comestibile care trăiesc pe sub … Dicționar Român
amfineurieni — AMFINEURIÉNI s.m.pl. (zool.) Clasă de moluşte marine inferioare, având corpul acoperit cu plăci calcaroase care se suprapun ca nişte ţigle; (la sg.) animal din această clasă. [pron. ne u ri eni, sg. amfineurian. / cf. fr. amphineures]. Trimis de… … Dicționar Român
