Molima — Le molima est une des langues de la pointe papoue qui fait partie des langues océaniennes. Elle est apparentée au dobu avec lequel elle partage 56 % du lexique. Son code ISO 639 3 est mox. Il est parlé par 4 010 locuteurs dans la… … Wikipédia en Français
mólimã — s. f., g. d. art. mólimei; pl. mólime … Romanian orthography
Molima — ISO 639 3 Code : mox ISO 639 2/B Code : ISO 639 2/T Code : ISO 639 1 Code : Scope : Individual Language Type : Living … Names of Languages ISO 639-3
epidemie — EPIDEMÍE, epidemii, s.f. Extinderea unei boli contagioase într un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr o localitate, regiune etc.; molimă. – Din fr. épidémie, lat. epidemia. Trimis de viomih, 10.05.2004. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
North Papuan Mainland — – D Entrecasteaux Geographic distribution: Eastern New Guinea Linguistic classification: Austronesian Malayo Polynesian Oceanic … Wikipedia
boleşniţă — BOLÉŞNIŢĂ, boleşniţe, s.f. (pop.) Boală molipsitoare (nu prea gravă). ♦ Epidemie, epizootie, molimă, boleaznă, bolişte. – Din bg. boleštnica. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BOLÉŞNIŢĂ s. v. epidemie, epizootie, molimă. Trimis de… … Dicționar Român
contagiune — CONTAGIÚNE, contagiuni, s.f. Transmitere a unei boli de la un om la altul; molipsire, contaminare. ♦ (înv.) Epidemie, molimă. [pr.: gi u ] – Din fr. contagion, lat. contagio, onis. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CONTAGIÚNE s. 1. v.… … Dicționar Român
epizootie — EPIZOOTÍE, epizootii, s.f. Extinderea unei boli contagioase într un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr o localitate, regiune etc.; boleaznă, epidemie, molimă. [pr.: zo o ] – Din fr. épizootie. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
flagel — FLAGÉL, (1, 2) flageluri, s.n., (3, 4) flageli, s.m. 1. s.n. (Rar) Bici: mănunchi de nuiele folosit pentru flagelări. 2. s.n. fig. Calamitate, dezastru: spec. boală, epidemie, molimă. 3. s.m. Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare şi… … Dicționar Român
moarte — MOÁRTE, morţi, s.f. 1. Încetare a vieţii, oprire a tuturor funcţiilor vitale, sfârşitul vieţii; răposare; deces. ♢ loc. adj. Fără (de) moarte = a) veşnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. ♢ De moarte = a) loc. adj.… … Dicționar Român