- moimiţă
- MOIMÍŢĂ, moimiţe, s.f. (înv. şi reg.) Maimuţă. [var.: momíţă s.f.] – Moimă + suf. -iţă.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98moimíţă s. f. (sil. moi-), g.-d. art. moimíţei; pl. moimíţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.