mocancă

mocancă
MOCÁNCĂ, mocance, s.f. Nume dat femeilor din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei).
Trimis de green, 07.04.2004. Sursa: DLRC

MOCÁNCĂ, mocance, s.f. 1. Soţie sau fiică de mocan; femeie originară din Transilvania. 2. (La sg. art.) Numele unui dans popular.
Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLC

MOCÁNCĂ, mocance, s.f. 1. Femeie (româncă) dintr-o regiune de munte (în special din Transilvania); soţie sau fiică de mocan; mocăniţă. 2. (La sg.; art.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans; mocănească. – Mocan + suf. -că.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MOCÁNCĂ s. 1. (reg.) mocăniţă, munteancă. (mocancă din Ţara Bârsei.) 2. (art.) mocăneasca (art.). (Dansul popular numit mocancă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

MOCÁNCĂ s. v. ţărancă, ţărăncuţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mocáncă s. f., g.-d. art. mocáncei; pl. mocánce
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MOCÁN//CĂ mocancăce f. 1) Locuitoare din regiunile muntoase, mai ales din Transilvania; mocăniţă. 2) Soţie sau fiică a mocanului; mocăniţă. /mocan + suf. mocancăcă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • mocáncã — s. f., g. d. art. mocáncei; pl. mocánce …   Romanian orthography

  • mocăniţă — MOCĂNÍŢĂ, mocăniţe, s.f. 1. Mocancă (1). 2. (Glumeţ) Tren de linie îngustă, care circulă în regiunile de munte. – Mocan + suf. iţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MOCĂNÍŢĂ s. v. mocancă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • mocăncuţă — MOCĂNCÚŢĂ, mocăncuţe, s.f. Diminutiv al lui mocancă. – Mocancă + suf. uţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MOCĂNCÚŢĂ s. v. ţărancă, ţărăncuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  mocăncúţă s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • moacă — MOÁCĂ, moace, s.f. 1. (fam.) Cap. 2. Epitet dat unei persoane încete, leneşe. Trimis de green, 07.04.2004. Sursa: DLRC  MOÁCĂ, moace, s.f. 1. Bâtă ciobănească, ciomag. 2. (iht., Olt.) Zglăvoacă. 3. (Argou) Falcă; p. e x t. Cap, figură. 4. (În… …   Dicționar Român

  • mocăneasca — MOCĂNEÁSCA s. art. mocanca (art.). (Dansul popular numit mocăneasca.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • mocănesc — MOCĂNÉSC, EÁSCĂ, mocăneşti, adj., s.f. 1. adj. De mocan, al mocanului, specific mocanilor, privitor la mocani. ♢ Oaie mocănească = varietate de oaie ţurcană. Cal mocănesc = cal scund de munte. Porumb mocănesc = varietate de porumb cu bobul mare.… …   Dicționar Român

  • munteancă — MUNTEÁNCĂ, muntence, s.f. 1. Femeie care face parte din populaţia de bază a Munteniei sau care este originară de acolo. 2. Femeie care locuieşte la munte sau este originară de la munte. – Muntean + suf. că. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • ţărancă — ŢĂRÁNCĂ, ţărance (ţărănci), s.f. 1. Femeie care locuieşte în mediul rural; săteancă. 2. (iht.; reg.) Ocheană, babuşcă. – Ţăran + suf. că. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŢĂRÁNCĂ s. 1. săteancă, (pop.) româncă, (înv. şi reg …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”