- miocen
- MIOCÉN, -Ă, mioceni, -e, s.n., adj. 1. s.n. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră şi faună apropiate de cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor şi principalele lanţuri de munţi. 2. adj. Care aparţine miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [pr.: -mi-o-] – Din fr. miocène.Trimis de MihaelaStan, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MIOCÉN adj. (geol.) miocenic. (Depozite miocen.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemiocén s. n. (sil. mi-o-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMIOCÉN n. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată printr-o floră şi faună apropiată de cele pe care le cunoaştem astăzi. [Sil. mi-o-] /<fr. mioceneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMIOCÉN s.n. (geol.) Prima epocă (serie) a neogenului. // adj. Care aparţine acestei epoci; miocenic. [pron. mi-o-. / < fr. miocène, cf. gr. meion – mai puţin, kainos – recent, nou].Trimis de LauraGellner, 04.11.2006. Sursa: DNMIOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă a neogenului. (< fr. miocène)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.