- pliocen
- PLIOCÉN, -Ă, plioceni, -e, adj., s.n. 1. adj. Care aparţine celei de-a doua epoci a neogenului, care se referă la această epocă. 2. s.n. A doua epocă a neogenului, situată intre miocen şi perioada cuaternară, reprezentată, în partea de vest a Europei, prin depozite marine, iar în cea de est prin depozite lacustre. 3. s.n. Serie de straturi geologice din pliocen (2). [pr.: pli-o-] – Din fr. pliocène.Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX '98pliocén adj. m. (sil. pli-o-), pl. pliocéni; f. sg. pliocénă, pl. pliocéneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpliocén s. n. (sil. pli-o-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLIOCÉN1 n. geol. 1) Perioada a doua a neogenului, situată între miocen şi pleistocen şi caracterizată prin depozite marine sau lacustre. 2) Ansamblu de straturi ale scoarţei terestre datând din această perioadă. [Sil. pli-o-] /<fr. plioceneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLIOCÉN2 pliocenă (plioceni, pliocene) Care ţine de perioada a doua a neogenului; din perioada a doua a neogenului. [Sil. pli-o-] /<fr. plioceneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLIOCÉN s.n. (geol.) Epoca (seria) superioară a neogenului. // adj. Care aparţine acestei epoci. [pron. pli-o-. / < fr. pliocène, cf. gr. pleion – mai mare, kainos – recent].Trimis de LauraGellner, 07.02.2007. Sursa: DNPLIOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) epoca superioară a neogenului. (< fr. pliocène)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.