- ministru
- MINÍSTRU, miniştri, s.m. Înalt funcţionar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister. – Din lat. minister, -tri, fr. ministre.Trimis de LauraGellner, 20.01.2008. Sursa: DEX '98MINÍSTRU s. (pol.) 1. (înv.) minister. (ministru al justiţiei.) 2. ministru de externe = (în unele state) secretar de stat.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePRIM-MINÍSTRU s. (pol.) cancelar, premier. (În unele state ministruul se numeşte cancelar sau premier.)Trimis de siveco, 30.03.2008. Sursa: Sinonimeminístru s. m., art. minístrul; pl. miníştri, art. miníştriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficprim-minístru s. m., art. prim-minístrul/prímul-minístru; pl. prim-miníştri, art. prim-miníştrii/prímii-miníştriTrimis de siveco, 14.04.2008. Sursa: Dicţionar ortograficprim-viceprim-minístru s. m. (sil. -prim-), art. prim-viceprim-minístrul; pl. prim-viceprim-miníştri, art. prim-viceprim-miníştriiTrimis de siveco, 30.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficMINÍ//STRU ministruştri m. Conducător al unui minister. ♢ Consiliu de ministruştri guvern. Prim-ministru conducător al unui guvern. ministru plenipotenţiar agent diplomatic de rang inferior celui de ambasador. /<lat. minister, ministrutri, fr. ministreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMINÍSTRU s.m. Membru al unui guvern care este însărcinat cu conducerea unui minister. [< fr. ministre, cf. lat. minister].Trimis de LauraGellner, 04.11.2006. Sursa: DNMINÍSTRU s. m. 1. membru al unui guvern care conduce un minister. 2. (bis.) preot. o ministru general = superior general al ordinului călugărilor minoriţi. 3. pastor al cultului protestant. (< fr. ministre, lat. minister)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNminístru (miníştri), s.m. – Membru al guvernului. lat. minister (sec. XVIII), şi apoi, din fr. ministre. – Der. minister, s.n., din fr. ministère; ministerial, adj., din fr. ministériel; ministeriabil, adj. (susceptibil de a ajunge ministru).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.