- mierluţă
- MIERLÚŢĂ1, mierluţe, s.f. (pop.) Mierliţă. – Mierlă + suf. -uţă.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MIERLÚŢĂ2, mierluţe, s.f. Plantă erbacee cu flori albe în formă de steluţe şi cu tulpina ramificată, formând tufe dese (Alsine verna). – cf. germ. dial. M i e r e .Trimis de LauraGellner, 30.05.2004. Sursa: DEX '98MIERLÚŢĂ s. (bot.; Alsine verna) (reg.) răcovină.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMIERLÚŢĂ s. v. mierliţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemierlúţă (diminutiv, bot.) s. f., g.-d. art. mierlúţei; pl. mierlúţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMIERLÚŢ//Ă mierluţăe f. Plantă erbacee cu tulpină ramificată formând tufe dese, având flori albe în formă de steluţe. /cf. germ. dial. MiereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.