miază

MIÁZĂ¹, miaze, s.f. Nume dat bolilor provocate de larvele unor insecte care se localizează în diferite ţesuturi sau cavităţi. – Din it. miasi.

Trimis de LauraGellner, 10.05.2008. Sursa: DEX '98



MIÁZĂ² s.f. sg. (înv. şi pop.) Mijloc (al zilei sau al nopţii). ♢ expr. Ziua (la) miaza mare = în plină zi, la amiază. – lat. media.

Trimis de LauraGellner, 10.05.2008. Sursa: DEX '98



MIÁZĂ s. v. miazăzi, sud.

Trimis de siveco, 10.05.2008. Sursa: Sinonime



miáză (med.) s. f. (sil. mi-a-), g.-d. art. miázei; pl. miáze

Trimis de siveco, 10.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



miáză (mijloc al zilei sau al nopţii) s. f. (sil. mia-)

Trimis de siveco, 10.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



MIÁZĂ s.f. (med.) Boală provocată de larvele unor muşte, care se localizează în diferite ţesuturi sau cavităţi. [pron. mi-a-. / < fr. myiase, cf. gr. myia – muscă].

Trimis de LauraGellner, 10.05.2008. Sursa: DN



MIÁZĂ s. f. plagă superficială provocată de larvele unor muşte. (< fr. myiase)

Trimis de raduborza, 10.05.2008. Sursa: MDN