meşteriţă

meşteriţă
MÉŞTERIŢĂ, meşteriţe, s.f. 1. (pop.) Femeie sau, p. gener., fiinţă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (pop.; adesea adjectival) Femeie care ştie să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soţia unui meşter. [acc. şi: meşteríţă] – Meşter + suf. -iţă.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MÉŞTERIŢĂ s. v. babă, vrăjitoare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

méşteriţă/meşteríţă s. f., g.-d. art. méşteriţei/meşteríţei; pl. méşteriţe/meşteríţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MÉŞTERIŢ//Ă meşteriţăe f. pop. 1) Femeie pricepută, îndemânatică. 2) Femeie care ştie să facă farmece, vrăji. [acc. şi meşteríţă] /meşter + suf. meşteriţăiţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • meşter — MÉŞTER, Ă, meşteri, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care are şi practică o meserie; (în special) meseriaş cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma şi alţi lucrători şi de a conduce o secţie productivă într o… …   Dicționar Român

  • vrăjitoare — IARBA VRĂJITOÁREI s. v. tilişcă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  VRĂJITOÁRE s. babă, (rar) vrăjitoreasă, (pop.) băbăreasă, fermecătoare, fermecătoreasă, meşteră, meşteriţă, (reg.) bosconiţă, cotoroanţă, meşte reasă, meşteritoare,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”