metocar

METOCÁR, metocari, s.m. Călugăr care are în grija lui un metoc. – Metoc + suf. -ar.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



metocár s. m., pl. metocári

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic