aprobativ

aprobativ: APROBATÍV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care exprimă o aprobare, care aprobă; aprobator. – Din fr. approbatif, lat. approbativus.

Trimis de cata, 09.03.2004. Sursa: DEX '98

APROBATÍV adj. aprobator. (Gest aprobativ.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

aprobatív adj. m. (sil. -pro-), pl. aprobatívi; f. sg. aprobatívă, pl. aprobatíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

APROBATÍV, -Ă adj. Care exprimă o aprobare; aprobator. [cf. fr. approbatif, lat. approbativus].

Trimis de LauraGellner, 11.01.2007. Sursa: DN

APROBATÍV, -Ă adj. care exprimă o aprobare; aprobator. (< fr. approbatif, lat. approbativus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

aprobator — APROBATÓR, OÁRE, aprobatori, oare, adj. Aprobativ. – Din fr. approbateur, lat. approbator. Trimis de cata, 09.03.2004. Sursa: DEX 98 Aprobator ≠ dezaprobator Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime APROBATÓR adj. v. aprobativ … Dicționar Român
aproba — APROBÁ, aprób, vb. I. tranz. A încuviinţa o acţiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeaşi părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. – Din lat. approbare. Trimis de RACAI, 20.06.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias