- metalic
- METÁLIC, -Ă, metalici, -ce, adj. 1. Făcut din metal, de metal. ♦ Care are însuşiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului. 2. (Despre sunete, zgomote) Produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; cu rezonanţă (ca) de metal. 3. fig. Pătrunzător; aspru, strident, dur. – Din it. metallico, lat. metallicus, fr. métallique.Trimis de LauraGellner, 28.05.2004. Sursa: DEX '98METÁLIC adj. (înv.) metalicesc.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemetálic adj. m., pl. metálici; f. sg. metálică, pl. metáliceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMETÁLI//C metaliccă (metalicci, metalicce) 1) Care este făcut din metal. 2) (despre luciu, culori, aspecte ale obiectelor) Care este asemănător cu metalul; cu caracteristici de metal. Strălucire metaliccă. 3) (despre sunete, zgomote) Care are sonoritate de metal; cu rezonanţă de metal. /<it. metallico, lat. metallicus, fr. métalliqueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMETÁLIC, -Ă adj. 1. De (din) metal. 2. Care seamănă cu metalul. ♦ (Despre voce, sunet etc.) Care are sonoritatea unui metal; aspru, strident. ♦ Cu luciu ca al metalului. [< fr. métallique].Trimis de LauraGellner, 29.10.2006. Sursa: DNMETÁLIC, -Ă adj. 1. de, din metal. 2. care seamănă cu metalul. ♢ (despre voce, sunet etc.) care are sonoritatea unui metal; aspru, strident. (< fr. métallique, it. metallico, lat. metallicus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.