metafizic

metafizic
METAFÍZIC, -Ă, metafizici, -ce, s.f., s.m., adj. 1. s.f. Parte a filozofiei având drept obiect cunoaşterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simţurile noastre, care depăşesc cadrul experienţei. 2. s.m. (înv.) Metafizician. 3. adj. Care aparţine metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simţurile noastre, depăşind cadrul realităţii; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique.
Trimis de laurap, 15.07.2006. Sursa: DEX '98

Metafizic ≠ dialectic
Trimis de siveco, 10.04.2008. Sursa: Antonime

METAFÍZIC adj. (FILOZ.) transcendent, (înv.) metafizicesc.
Trimis de siveco, 10.04.2008. Sursa: Sinonime

METAFÍZIC s. v. metafizician.
Trimis de siveco, 10.04.2008. Sursa: Sinonime

metafízic adj. m., s. m., pl. metafízici; f. sg. metafízică, pl. metafízice
Trimis de siveco, 10.04.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

METAFÍZI//C metafiziccă (metafizicci, metafizicce) Care ţine de metafizică; propriu metafizicii. Concepţie metafiziccă. /<fr. métaphysique, germ. metaphysich
Trimis de siveco, 10.04.2008. Sursa: NODEX

METAFÍZIC, -Ă adj. Referitor la metafizică. [cf. fr. métaphysique].
Trimis de LauraGellner, 10.04.2008. Sursa: DN

METAFÍZIC, -Ă I. adj. referitor la metafizică. II. s. f. 1. parte a filozofiei idealiste, având ca obiect fenomenele care nu pot fi percepute prin simţuri, care depăşesc cadrul experienţei. 2. metodă de cunoaştere, opusă dialecticii, care consideră fenomenele izolate unele de altele şi imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creştere şi neagă contradicţiile interne ale fenomenelor. (< fr. métaphysique, /II/, lat. metaphysica, gr. metaphysiki, germ. Metaphysik)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • metafízic — adj. m., s. m., pl. metafízici; f. sg. metafízicã, pl. metafízice …   Romanian orthography

  • diadă — DIÁDĂ s.f. 1. (fil.) Principiul diversităţii şi al neegalităţii în filozofia lui Pitagora, opus monadei. 2. (mat.) Grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiaşi operaţii. 3. (biol.) Formaţiune alcătuită dintr o pereche de celule, cu nuclei… …   Dicționar Român

  • dialectic — DIALÉCTIC, Ă, dialectici, ce, s.f., adj. 1. s.f. Teorie generală a principiilor devenirii realităţii, a dezvoltării naturii, societăţii şi gândirii; teorie şi metodă generală de cunoaştere a realităţii şi de transformare revoluţionară a acesteia …   Dicționar Român

  • geodeterminism — GEODETERMINÍSM s. n. formă a determinismului mecanicist metafizic care exagerează influenţa mediului natural asupra societăţii. (< geo + determinism) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • metafizicesc — METAFIZICÉSC adj. v. metafizic, transcen dent. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • metafizician — METAFIZICIÁN, Ă, metafizicieni, e, s.m. şi f. Filozof care se ocupă de metafizică; adept al concepţiilor metafizice. [pr.: ci an] – Din fr. métaphysicien. Trimis de LauraGellner, 28.05.2004. Sursa: DEX 98  METAFIZICIÁN s. (FILOZ.) (înv.)… …   Dicționar Român

  • transcendent — TRANSCENDÉNT, Ă, transcendenţi, te, adj. 1. (fil.) care se ridică dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat; care presupune un principiu exterior şi superior oricărei clase de obiecte. ♦ (În filozofia lui Kant) Care se găseşte dincolo de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”