mestecător

mestecător: MESTECĂTÓR, mestecătoare, s.n. Făcăleţ. – Mesteca² + suf. -ător.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

mestecătór s. n., pl. mestecătoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MESTECĂT//ÓR mestecătoroáre n. Unealtă de bucătărie, sub formă de băţ neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; melesteu; făcăleţ. /a mesteca + suf. mestecătorător

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

mesteca — MESTECÁ2 vb. I v. amesteca. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MESTECÁ1, méstec, vb. I. tranz. A sfărâma un aliment cu dinţii şi a l amesteca în gură (pentru a l înghiţi). ♦ A învârti ceva (cu limba) în gură. ♦ fig. A pune la… … Dicționar Român
maseter — MASETÉR, maseteri, adj. (În sintagma) Muşchi maseter (şi substantivat, n.) = fiecare din cei doi muşchi fixaţi la un capăt pe maxilarul inferior şi cu celălalt pe arcada zigomatică, cu rol important în masticaţie. – Din fr. masséter. Trimis de… … Dicționar Român
melesteu — MELESTÉU, melesteie, s.n. (reg.) Făcăleţ. – magh. mállasztó. Trimis de Anonim, 17.04.2004. Sursa: DLRM MELESTÉU, melesteie, s.n. (reg.) Făcăleţ (pentru mămăligă). – Din melestui (derivat regresiv). Trimis de cata, 01.06.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias