- meriza
- merizá pers. 3 sg. meríză, vb. I (reg.) a se odihni vitele la umbră, vara.Trimis de blaurb, 07.07.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
meriza
Look at other dictionaries:
meriză — MERÍZĂ s. v. stanişte. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
merizi — merízi s.f. pl. – Miezul zilei. – var. meriză, merey, mirez. Mr. amiridz. lat. mĕridῑes (Candrea Dens., 1109; REW 5531). – Der. meriza, vb. (a se odihni la miezul zilei – despre turme ), din lat. mĕrῑdiāre; merizătoare (var. merizişte,… … Dicționar Român
merizare — MERIZÁRE s. f. v. meriza. [DAR] Trimis de gall, 04.02.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
stanişte — STÁNIŞTE, stanişti, s.f. 1. (reg.) Loc răcoros, umbros unde se odihnesc vitele vara, în timpul căldurilor de la amiază; zăcătoare. ♦ (Ir (ironic).) Loc de întâlnire, de popas. 2. (mil.; înv.) Tabără, cantonament. – Din sl. stanište. Trimis de… … Dicționar Român
stavă — STÁVĂ, stave, s.f. (reg.) Herghelie. ♦ Loc îngrădit în care se ţin vara caii pentru a paşte împreună. [var.: steávă s.f.] – cf. bg. s t a v a , alb. s t a v ë . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STÁVĂ s. v … Dicționar Român
