merizi

merízi s.f. pl. – Miezul zilei. – var. meriză, merey, mirez. Mr. amiridz. lat. mĕridῑes (Candrea-Dens., 1109; REW 5531). – Der. meriza, vb. (a se odihni la miezul zilei – despre turme -), din lat. mĕrῑdiāre; merizătoare (var. merizişte, meriziştină, meriziş, mirez), s.f. (loc de odihnă pentru vite). Cuvinte rare; numai în Trans., de n. şi Maram.

Trimis de blaurb, 10.04.2008. Sursa: DER