- mercenar
- MERCENÁR, -Ă, mercenari, -e s.m., adj. 1. s.m. Persoană angajată cu leafă într-o armată (străină); fig. persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. adj. Care aparţine mercenarilor (1), privitor la mercenari; care se compune din mercenari. – Din fr. mercenaire, lat. mercenarius.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98MERCENÁR s. (ist., mil.) (înv.) joldunar, lefegiu, simbriaş, simbriot, stipendiat. (mercenar în armata otomană.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemercenár s. m., adj. m., pl. mercenári; f. sg. mercenáră, pl. mercenáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMERCENÁR mercenari m. 1) Ostaş în solda unei armate străine; lefegiu. 2) fig. Persoană care prestează orice activitate în schimbul unor avantaje materiale. /<fr. mercenaire, lat. mercenariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMERCENÁR s.m. 1. Militar angajat cu plată într-o armată străină; lefegiu. 2. (fig.) Persoană care pentru bani, se pune în serviciul oricui, luptând pentru interese de orice natură. // adj. Care aparţine mercenarilor; format din mercenari. ♦ Care acţionează plătit. [cf. fr. mercenaire, lat. mercenarius < merces – salariu].Trimis de LauraGellner, 28.10.2006. Sursa: DNMERCENÁR, -Ă I. s. m. 1. militar angajat cu plată într-o armată străină. 2. (fig.) cel care, pentru bani, se pune în serviciul oricui, luptând pentru interese de orice natură. II. adj. care aparţine mercenarilor; format din mercenari. (< fr. mercenaire, lat. mercenarius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.