- menghine
- ménghine (-ni), s.f. – Unealtă de strîns. – var. minghine(a), menghene(a). Mr. menghine. tc. mengene, din ngr. μάγγανον (Şeineanu, II, 256; Meyer, Türk. St., I, 48; Berneker, II, 16; Vasmer, gr., 96), cf. ngr. μεγγενες, alb., bg., sb. mengene. cf. mangan.Trimis de blaurb, 08.04.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.